nu zic că nu: metafora există,
dar pacă vine din cafea târzie,
te speli pe mâini (chiar și de poezie)
și-ți aranjezi cerneala-n toc; fiistă
în verbul tău e o anestezie
a membrului ce face crucea; cristă
ori de-i atee, crucea ta e tristă
și alăptând la sân de fantezie

atât de multe am avut a-ți spune,
mai multe să îți spun nu mă pricep,
năvălitorul punct se cere-a pune.
(mă duc să dau la damingeană cep,
să deșertific verbul meu în dune,
să îl reînfunzesc apoi să-ncep)