a mai rămas puțină vopsea
pentru contururi
(de restul ne ocupăm cu altă ocazie)
măcar așa nu ne vom pierde încă
până la proxima primăvară
când
vom împrumuta desigur de la iarbă
de la cer
de la curcubeu
de la o poveste cu gărgărițe și licurici
a mai rămas puțin timp
în clepsidra asta am economisit nisip
în favoarea noastră... dacă la o adică...
acum când încă mai vezi
mai simți
mai auzi
ai putea să-ți ștergi palmele mucegăite
cu ziua de duminică în care nu ne-am mai despărțit
o găsești în amintire
în puțină durere frumoasă
nepervertită
din care
chipurile se ivesc deasupra șuvoiului
ca alge vii în care se adună lumina
a mai rămas puțin din neindiferență
acolo în pervazul larg aș vrea
s-o pui la încolțit
nu poți ști ce va zămisli mâine
au mai rămas și două cuvinte
suficient de multe
cât
să le aduni unul lângă altul
să nu monologhezi
încă mai am peticul acela alb
ca o anxietate de gol
așteaptă așteaptă așteaptă
să fie umplut