albastre neguri din ochii tăi curg
perete parcă aș fi de cascadă
gelozia ți-a înlocuit ciclu și vrei să m-ascunzi
ochi de femeie să nu mă mai vadă
lipcă de mine te ții oriunde mă duc
te pisicești lamentabil devii sufocantă
roată de-aș fi și tot mi-ar sări o obadă
a nu-știu-câta oară ți-o spun ca să știi
lasă-te apă liniștită să curgi eu maluri ți-oi fi
dar nu mă mai rupe mereu cu prostii
că-mi iau sălciile cu cuiburi cu tot
și plec lăsându-te baltă