Se înnoptează, mâinile-i dau din coate
se agită prin aer, selectează gesturi
promit materializarea lor în fapte.

Noaptea toarce fuioare de întuneric
ochii îndrăgesc aspirații regale,
regalul se prelinge cu subtilitate pe trup.

De neostoit agitația mâinilor nu mângâie,
Rup din suflet și-l subjugă
șarpelui celui care acum varsă otrava.

Dimineața își pune măști de carnaval
cineva vrea să le dea la o parte
să cearnă lumina schimbătoare prin frunze.

Mâinile-i zbârcite a închinăciune mântuie
frumos așezate acum vorbesc,
în oglinda sufletului ce se restituie cerului,
împreunate pe piept uimesc moartea.