Pe străzi tăcut înnoptate,
garduri în umbre-atrofiate.
Departe,
case înalte foarte luminate,
închise și bine păzite.
Zgomot și miros de petrecere...
nu-i prea vedeam pe oameni,
dar trebuiau să fie pe-acolo.
Poate-i o sărbătoare creștină mare!?
Să fie Crăciunul?
Ori Paștele?
Cât o fi ceasul?
Mâine...
o fi cu cruce roșie?
Am timp destul toată noaptea,
să mă gândesc la asta,
mergând între garduri închise…
parcă aș întreba pe cineva:

când ar fi ziua mea?