MAMEI


Te-am zidit în sufletul meu,
inima – altar,
ochii - icoană
și îngenunchiat smerit
caut iubirea, iertarea,
dar mai ales zâmbetul
și mângâierea de maică.
Eu am fost bucuria durerilor tale,
eu ți-am urgisit liniștea multor nopți,
eu m-am hrănit cu viața ta,
eu ți-am ostenit mâinile și gîndurile,
până m-ai văzut stăpânul meu
plecat în lume, cum ai dorit.
Am tot ce mi-ai dat și ce ți-am luat,
numai mângâierea de maică
o regăsesc pe o lacrimă
când te revăd zâmbind în amintiri.