Tot mai sus își saltă cerul,
Poala plină de senin.
S-a dus crivățul și gerul,
Neaua este un râu lin;
Și-au venit pășind alene,
Zile lungi clipind din gene.
.
Trupul solului e-n tină,
Îmbibat de apărie.
Dealul, câmpia vecină,
Stau în haină pământie.
Astru se scaldă în ape,
Primăvara e aproape.
.
Găzduiți de rămurele,
O ceată de guguștiuci,
Șoptesc unor păsărele:
-Ne vorbeați c-am fi uituci...
Știm ce anotimp s-arată,
Zâna caldă, verde toată!
.
Vine vâjj, o boare lină,
Și în treacăt a stârnit
Ca un cânt de mandolină,
Iz de crud, iar umezit
Solul și-a expus în fală,
Mări de verde-n trup și poală.