ajunsese cristalul gros
să zvârcolească inima ei
am simțit cu ochii
pumnul în masă
și nu există cuvinte
pentru scena
care se depărtează
și se apropie
dar magul ducea undeva
spre imposibil
păstrarea zidului
intact
dincolo de care erau
animale preistorice,
ea devine zid străveziu
ca soluție
pentru a nu se sfărma
acesta
și totuși pentru a
se putea vedea
dincolo de el
am simțit că lacătul
îmi explorează inima
și deodată timpul se
depărta undeva în
spate
și eu eram
materia sălilor transparente
și astfel totuși
împreună