Ciocanul cui bate
în poarta de-alamă a sorții -
României, vis de propășire,
al acelei fiare roșii
în tâmpla frântă-a țării,
ca ultimul cui
lemnul crucii lui Crist
împungând carnea lividă
a palmei în care strânge,
netocmit încă, lutul Istoriei?