Þi-am adus la 60 de grade picioarele,
într-un triunghi cu toate laturile egale.
Aici stabileam relații echilaterale uimitoare
și o axiomă mediană, mediatoare, bisectoare!
Un unghi era între mâinile tale, minunat!
Nu mai contează care, oricum erau egale.
Am descoperit Șirul lui Fibonacci,
sărutându-ți lobul urechii!
Proporția de aur îți este la nivelul buricului.

Liniște!

Vreau să aud cum răsare noaptea din mare!
Te-am rugat să-ți închizi pleoapele,
cu arătătoarele întinse.
Cu mâinile în isoscele întru nevedere,
reușeam să rezolvăm ecuații grele,
mirându-mă de profeția ta, despre mine și lume:
-știința va deveni un topor,
în brațele unui bolnav patologic
-ne vom prinde iubirile plictisite,
sub cleme de haine
-luptând contra mea conștiincios,
întodeauna voi ieși victorios
-iar acest sfârșit de lume
este al dracului



de aproape.