Îți mai amintești ziua,
Când ai căzut, apoi ai plâns?
Îți mai amintești că era mama,
Cea care te-a ridicat și te-a cuprins?
De mâină-ncetișor când te-a luat
Pe frunte blând te-a sărutat,
Ți-a șters o lacrimă încet,
Să-i simți căldura ei din suflet
Te-a mângâiat prin părul tău
Și ți-a șoptit suflând din greu:
Eu sunt alături, puiul meu!