când ți-a crescut copac umbros în priviri
era tot primăvară iubito și eu credeam că
e doar o toană îți atârna ofilit ghiocelu
pe sân te-ai lăsat dezbrăcată
albă și moale statuie plângeai în cerșafuri
iubește-mă ai scâncit ca de ultimă oară
și te-am iubit
ai plecat să te bată vânturi în sud
poate pe crengi ți s-au copt clementine
cu gându la tine în primăvara de-acum
îmi amintesc de noaptea aceea când
pentru prima și ultima dată am făcut
sex chinuit cu un om de zăpadă

puiul de dafin adus a crescut mestec
din când în când o fărâmă de frunză să simt
gustul parfumat și amar al definitivului
în departe