Eu îmi închipui că te joci,
cald, rece pleci din când în când.
Așa vreau eu să cred.
Și râd, doamne cum râd când mă gonești,
ajunge fumul printre roci drepte și seci
la tine-n oase, doar eu nu.

Ce clasic, vânătoarea fără antilopă,
o genială vânătoare fără leu,
îl vezi, cum se-apretează al meu ego ca pe uniformă
când te dezbraci de lumea-ntreagă și-o arunci
dezordonat prin sânul meu?

Acum am sfârc murdar și cicatrice în speranță,
nu-mi suge nici un prunc din piept, ce spui?
Că n-am eu ochi pe seama ta și față,
îmi scuipi, zici, adevărul mie și oricui,
Veritas tatuat pe mâna dreaptă,

fetiță dragă, te manipulează?
tu chiar crezi că nebunul ăsta minte?
Aprinde-ți cuiul, arde-o gaură în boală
și-ascultă lent cum pâraie eșecul.

E-al meu, eșecul oare drag

sau e al lui?