Mi-a țâșnit starea din celulă
ca din robinet;
am prins-o
cu două agrafe de lună
furate din cabaret
în colțu-ți strâmb de gură...

Să vezi câte glezne,
câte bezne
se-agitau
în noaptea cavității tale
bucale.
Câte chestii,
câte bestii
șerpuiau pe strada
de pe limba ta.

Și felinarele erau comete,
dinții - momente,
noi doi?
Pietre
pierdute printre:
secreții,
secrete,
prezențe,
orașe,
concerte.

Era prea multă stare
pentru buza ta
inferioară,
eu ți-am propus
să te sărut,
să moară.
Deodată, o liană înflorea
pe buza mea
superioară,
atunci mi-ai spus
că aia-i starea ta.

Cred că mă bucur.