doar dacă întorc pe cant
viața aceasta
presată în filele unor coperți
îi pot prelungi marginile
cu o aruncare de vis
distanța s-ar rezuma
la câteva pagini în plus
și câteva gânduri
ce înnoptează-n mine și ziua
cât despre prezența tăcerii
îi pot săpa tunel
sub tălpile cuvintelor
unde din instinct
silabele grăiesc în liniște impresiile
până la ultima amintire
când în sfârșit țipă
zilele comasate într-o lecție deschisă
dau de știre copilului din mine
întors la osutăoptzeci de grade
inspirând atmosfera locuită
de-o libertate desfrânată
dinții-i albi sfârtecă fleici din existență
murdărind cu sânge inocența
există însă reversul maturității
care exprimă în literă majusculă
mirarea de pe stratul oglinzii
nu i se poate reproșa
c-ar fi arhetipul în jurul căruia
sentimentele-și leapădă obișnuința
nici preambulul unei seducții
în care viața flirtează
pe ultima sută de metri
poate fi legătura dintre cuvinte
care din buze face templu
unde șade ascuns înțelesul
sau țesătura în douăzecișipatru de ițe
cu un vis pentru fiecare
miezul nopții este destinat călătoriei
în diaspora gândului
întotdeauna staționarea-i pe meleaguri ospitaliere
unde localnicii se grăbesc
să-ți atingă viața cu inima

6 martie 2o15