acolo, în iubire, stă al veciei geamăn
în războirea lumii cu roți la car de-o șchioapă
în adormirea iernii ținutul tot e-o apă
și un pământ ce-n stele nu își găsește seamăn;
s-a săvârșit lutirea din vinul tău, Hristoase,
un sânge fără piedici de-al aerului astm
femei din cele care ți se aștern în oase
închipuiau în mine plutirilor fantasm;
un hoț de mămăligă la Dumnezeu mai du-l
din el să scoată taina un înger fără garduri
că e ca vai de mă-sa, alene și credul
și-n mucegaiul firii zadarnic pune farduri
pe a hârtiei stradă, dar fără nici un număr
să-mi înlesnești, femeie, a plânge pe-al tău umăr