Amurgul își țese vălul
Sângeriu peste orizontul greu.
Copacii goi și puri
Se întind lung a rugăciune către cer.
Pămantul rece își înghite în sec destinul-roată.
Doar ici și colo,
Ca o aducere-aminte,
Răsună colorate picuri
Din ciocuri de sticleți.
Vara defunctă s-a îngropat
Rece,rigidă,
În putrezisul frunzelor.
O noapte lungă și sterilă
Dirijează de acum în inimi
Oda luminii.