Flori de gheață sunt pe geamuri
La parterul casei,
Bebe* tremură-n zăpadă ,
,,Privilejul” rasei.
Vremea cântă la vioară,
Anii trec
Ca proștii-n van,
Numai frigul, bunăoară,
Mă transformă-n bețivan.
Gura sticlei cu tărie
O sărut
Religios,
Intuind vocile lumii
Cum ușor mă trag
În jos
Spre o stare cunoscută
Din copilăria mea
Veselă și fericită,
Deși totul îmi lipsea.
Văd cum azi aleargă omul
Spre nefericirea lui
Care este sau nu este
Când o caută
Hai-hui.
Prăbușirea lui e-aproape
Precum totul pe pământ,
Cu cât urcă
Atât coboară
Către cei ce nu mai sunt.
Dacă mi-aș deschide-o firmă,
Un butic,
Un SRL,
Nu aș vinde decât vise
Bune-dulci
Ca merele,
Toată ziua-aș lenevi
Și nimic,
Zău,
Nu aș face!
Facă alții
Dacă vor
Și,
Desigur,
De le place!


* Bebe – cățel simpatic