Din cenușa rănilor
cu un ram de măslin culeg jarul cuvintelor
încă fumegânde
silabe încărcate de vină zac intacte
apărate parcă de o platoșă indestructibilă
ce nu lasă ca uitarea să-și aștearnă funinginea
peste ele
în zadar încerc să ascund în palme norii încercănați
uscați ca iasca
ce adumbresc cerul din ochii tăi
degeaba încerc să-i alung cu adierea unui sărut
paloarea lor îmi îngenunchează privirea
definitiv.