De toate
Te plictisești,
Nepoate!
Deși întotdeauna
Te ferești
De lacrimi
Și de pâine,
De patimi
Și de mâine
De ieri
Și de palavre
În doi peri,
De azi
Și de necazul
În care cazi
Fără să speri
Că o să scapi
De javre.