„Da' stai oleacă, dom'ne, stai o țâră,
uite aici-șea o boabă de cultură:
o prună sau o țuică, trage-o dușcă,
da' ce fugi dom'ne? Cine te impușcă?“

Așa vorbea cu dânșii, așa-i bunelul meu
și tremură în stradă, e gol și-nfometat
dar pe tine, străine, uite, nu te-a uitat!

Așa vorbea cu dânșii, om mare-al meu bunel,
sperând din al lui suflet să-l ierte Dumnezeu
pentru neviaț' adusă de el bunicii, care,
orbită, cu-ochii-n soare, de el bătută moare.