i.
în stația tramvaiului patru
două femei la menopauză vorbesc despre
minutele acelea când trebuie să suporte bărbăția soțului
că doar nu-i mare nenorocire să înduri câteva minute
la taraba cu ziare și cărți se vinde cancan și psihoterapia frigidității
pensionarele cuvioase stau la rând o fetișcană durdulie cere
românia literară ascunsă după tejghea
roșește când un bărbat își lipește privirea pe ea în jos
se gîndește că la nebuni și în închisori femeile stau separat
ca în bisericile din sate îndepărtate


ii.
era o femeie cu nume de castelană care visa că poate înnobila bărbații
cu sabia strămoșilor ei
citea ivanhoe dar detesta turnirul și o compătimea pe eterna rebeccă
din cărți și din filme
cea brună cu șoldul rotund care alunecă în uitare
frumoasă ca o cadră într-o ramă ieftină

încă mi-e milă și scârbă de femeia care poartă o viață
ochii bătrânilor ca niște lipitori pe sfârcuri
femeia obeză ca un luptător de sumo cântând frumos
pentru canarul ei
singura ființă de sex masculin care i-a pătruns dincolo de prag