Nu te mai recunosc și văd cum dispari
În mulțimea de siniubiri comune
Tuturor și care peste măsură
Te consumă iar din tine rămâne,
Frumoasă mască neînsuflețită,
Doar amintirea, ființă iubită.
Regăsiți, între iubire și ură,
Urmărim în continuare visuri mari,
Fiecare absorbit de visul său,
Noi ne îndepărtăm în noapte-adâncă
Unul de altul, ne-am dezechilibrat,
Neîncetând de-a ne fi înstrăinat,
Iarăși ne-am pierdut; între bine și rău,
Doar unul din noi mai iubește încă.