Trecut

Ce mai aștepți? Când așteptarea
E vizuina unei vulpi,
Ochiul viclean este cătarea
Prin care vrei să o împuști.

Atâta. Ochiul stă la pândă,
Ce lung e drumul către noi,
Deasupra luna e flămândă,
Jos, steaua a căzut în ploi.


Doar o fereastră ne mai ține
Fântâna vremii devorate,
Ce mai aștepți? Că nu mai vine
Triumful nopții cu păcate.


Rămâne simpla amintire
În care parcă ne-am întors
Cu un caiet cu foi veline
La școala zilelor pe dos

Un gând, o cupă, un miracol,
Ori zborul păsării pieziș,
Când învățăm de la oracol
Cât e pădure, cât frunziș.



Gheorghe Pârja



Pete pe trecut

N-ai nicio șansă, D.N.A.-ul
Dă iama-n vizuini de vulpi,
Și are probe de-ți ia maul…
Degeaba-ncerci să te disculpi.

Căci tu și gașca ta flămândă,
Ați profitat cât ați putut;
Orice pedeapsă e prea blândă,
Cu-atâtea pete pe trecut.

Ne-ai tras în piept cu Gala Bute,
Și –ai dus o viață ca-n povești,
Ce mai aștepți? Acuma du-te
Să-ți speli păcatele lumești.

Rămâne trista amintire
A celei ce pe culmi a fost
Și a obrazului subțire
Întreținut cu mare cost.

De-acuma, la bulău vei sta,
Lăsând și luxul și antrenul ;
Dar înainte de-a pleca,
Să-ți lași acasă sutienul.


Ica Ungureanu