BIET BOLOVAN



Ca un tânăr soldat în misiune am călcat
cu bocancii prăfuiți peste tine, bolovanule,
te-am sluțit sfărâmându-te, ba chiar te-am ucis
nimicit în pulberea drumului vieții mele.
Mi-ai rămas ca un minuscul semn pe talpă
până cînd timpul te va șterge, cât va reuși,
și te-am păstrat în memorie cu plăcerea
de a te strivi cu tot sufletul, pentru că
ai apărut în calea mea strălucitor, nestemat,
sau așa te-am văzut eu, dornic să drumețesc,
să cunosc, să simt cărarea din care erai parte,
dar erai doar o bucată de lut uscat de obsesia
de a fi o ființă care iubește nebunește, cu disperare,
schimonosită de gelozia de a mă stăpâni,
biet bolovan pierdut prin lume.