Prăpăstiilor se scurg lacrimi

Florile de vișin se-ofilesc
De-atâta primăvară rece și noroasă,
Între ciripituri se aude-un: „te iubesc”
Și rugăminți să nu mai fii nervoasă!

Cerul deschide cortina spre soare,
Vântul îngână lacrimi de sub curcubeu,
În stânci, prin prăpăstii se scrurg lacrimi și doare
Toată umbra deznădejdii, plâng eu!

Găluștele umplute cu sictir cotidian
Se-apleacă răsărind în blide de gurmanzi,
Răstignite între fălcile pompoase de un an...
-Unde sunt anii din poveste, anii calzi?

Sapa prășește nebunește tot la deal
Pâraiele formând fluvii de sudoare
Printre rândurile înfrunzite amical...
Prăpăstiilor se scurg lacrimi! Ah, ce doare!