prietene de-o vreme
mă locuiește cârtița
cu pielea crescută
peste dioptriile soarelui
nu vede cât să sape tunelul
pentru a nu-i rămâne sufletul afară
prietene de-o vreme
mă locuiește ploaia
cu stropii crescuți
în pintenii celui mai mare nor
nu poate să mărgeleze
cădelnița
pentru a-mi boteza creștetul ierbii
prietene de-o vreme
mă locuiesc chiar eu
sunt bun vecin cu ploaia
cu malul de pământ
pe care doarme cartea
din care tu lipsești

prietene de-o vreme
ne altoiește somnul
cuvintele din ochi