Ironia ce imi șade
Uneori
La îndemână
Din trăire
Dânsa roade
Instalându-se
Stăpână.
Să urăsc
Mă lasă lumea,
Numai să fiu credincios,
Nu că teama
M-ar durea
Să iubesc și pe din dos.
Frica
Mă mobilizează
Dând iubirii
Nimbul ei,
Inima mi-o ține trează
Când e vorba
De femei.