te-ntreb în faptul serii pe unde scoți cămașă
corolele sunt pline de aprige mistere
secunda joacă-n horă sub lanuri de tăcere
dorința soarbe carnea în măr mai pătimașă

prin timpul fără haturi secunda joacă-n horă
ca-n ochii deșertifici cum stă acel miraj
din vremea mea voi smulge fiirii înc-o oră
pătat fiind pe piele de mucedul curaj

de o tristețe-a clipei în taina mea tot strig
mucegăit, curajul în simțuri pune pete
în colț de nemurire ca într-un jar mă-nfig
ca jalnica fiire o clipă să repete

femeia-i amintire a unor vremuri tulburi
respir parfum de damă prin a veciei tuburi