Să ne ferim de strălucire!
Spunea un drept părinte,
Căci ea naște invidia
Și-ucide trupuri sfinte.

Mai bine către alții
Cu drag să arătăm,
Să spunem ce fac bine
Și să-i încurajăm.

Mai bine să vorbim
De cei care-s departe,
Să nu-i smintească lauda
Și vorbele deșarte...

Să nu-nvingă mândria
Vreo minte strălucită,
Să nu răpească ura,
Vreo fire necăjită.

Mai bine către Ceruri
S-aducem laudă vie,
Blândețe și smerenie
Cărarea să ne fie.

Mai bine-ar fi cu fapta
Tăcut să ne lăudăm,
Pe-apropiații noștrii
Cu drag să-i bucurăm.

Așa cinstim pe Tatăl,
Cinstim pe toți Părinții,
Care cu-nțelepciune
Ghidează lupta minții.