poetu’ cică era È™omer
și viața i se desfășura în linii sincopate
printre lipsa banilor de chirie
certurile cu cei sus puși
și chiștoace arse direct pe masă
mă tot întreb de țigări de unde avea

ceea ce face ca eu
să fiu un fel de poetesă second hand
ca o haină puțin strâmbă
jerpelită poate pe la căptușeli
cu eticheta tăiată nu se mai vede marca de poet
eu care nu am principii
fiindcă tot mă duc la puturosul job zilnic
și nu șed picior peste picior prin cârciumi
cugetând la piatra filozofală

eu cu zdrențele mele de prin pântec din creier
cu pauzele mari de la scris
timp în care mai trăiesc o moarte
sau un chiot peste câmpiile fără margini
eu cu buzele mele crăpate de uscăciunea
cuvintelor prea prăpădite
cu zguduiturile amoroase prea pudice
și cu îngeri întorși pe dos de prea multă actualitate

eu nu voi fi niciodată poet
nu
starea asta nu vine din vintre
versurile nu se dau afară printre resturi de nopți nedormite
și nu nici nu se freamătă din țesutul epitelial
din fundăturile craniului
ci e o făcătură o marfă de marketing
o văicăreală promptă
o televiziune stupidă pentru publicul țintă
poetu’ să trăiască!