călare pe calul alb al hârtiei
copitele desenează metafore, le îmbulzesc pe toate-n mine
să mă vindec de iarna aceasta ce mă locuiește
trimit armade la hotarul apei
tunurile de la tribord atacă mințile mele rătăcite
de un ultim joint uitat pe noptieră
e noapte în emisfera sudică a creierului
neuronii de acolo sforăie de somn și anatemă
în buricul pământului am găsit o femeie
am luat-o acasă și mi-am făcut-o mireasă
SMURD-urile vin să fiarbă un borș poeticesc
cu puțină Iarbă
delirul se instalează la mijlocul dejunului,
acela ce-mi avea gust de Cină și de noapte

aflat în crepuscul,
vând joint cu cannabis cu gust de murături
inițiez desvăluirea dezvoltării cânepii în marile erezii,
poezii ale pământului gros de obraz și ros
de ilicire în ale cuvântului delire

punct
și fierb în sucul propriu