În grădină
o frunză ce a renunțat înainte de vreme
întrerupe preț de o secundă
torsul pisicii
care mustăcind plictisită își face siesta

strânși în jurul havuzului
piticii au buzele arse
dacă aș mai fi fost copil
le-aș fi dus puțină apă
ori le-aș fi dat un brânci în bazin

iscată de nicăieri
o firavă pală de vânt
înfioară pentru o clipă iarba
ori poate o fi fost glasul răgusit
al unei motocoase ce s-a pornit să duduie
tot mai aproape
mai aproape
singurul semn de viață
aduce cu el moartea
iar firele de iarbă
își pleacă resemnate capetele

un tren oprește la semnal
atât cât să-și tragă sufletul
după care-și continuă mersul molcom
obosit
spre un capăt de linie nedeslușit.