Moto : Simple fabulații

Mielul de Paște

Un miel ce-avea pe el așa cărniță
C-abia putea gurița să și-o caște,
Purta un semn anume pe codiță,
Spre-a fi sacrificat ca miel de Paște.

Dar când ieși o dată pe pășuni,
Cum părăsise pentru-o clipă grupul,
Se-apropie de crângul de aluni
Și-acolo dete nas în nas cu lupul.

Deci în ajun, când a venit sorocul
De-a fi ucis și-apoi băgat în oală,
El a lipsit, căci a avut norocul
De a muri de moarte naturală...

Câinele de rasă și maidanezul

- De ce sunt eu așa bătut de soartă,
Iar tu trăiești în pene și în puf? –
Îl întrebă, prin gard, cam pus pe ceartă,
Un maidanez, cu pizmă și năduf,

Pe-un câine îngrijit dintr-o ogradă -
De ce în viață toate-mi merg pe dos?
De ce ești pe covor și eu în stradă?
De ce tu carne și eu niciun os?

- Să știi, băiete, mie mi-este milă,
Dar gardu-i des și nu pot să te-ajut,
Iar răutatea ta e inutilă,
Eu sunt de-aici, tu unde te-ai născut?

***

De ți-e sortit să cânți în van colinde,
La porți închise gura să ți-o caști
Sau să îți fie viața Rai, depinde
De care parte-a gardului te naști.

Țapul – prim ministru

Se spune că-ntr-un mediu pădureț
Au fost alegeri libere și ”capul”,
Un președinte nou, un porc mistreț,
A desemnat drept prim ministru, țapul.

Acesta s-ar fi dus direct acasă
Și, tamponându-și fruntea cu batista,
Pe-o foaie albă, scoasă de sub masă,
Ar fi-nceput, decis, să-și facă lista.

Propuse la Finanțe o căpușă,
Un iepure notă la Apărare,
O capră la Transporturi - o mătușă,
Un sconx bătrân - la Muncă, o putoare;

Sobolul - la Justiție, că-i orb,
Scrisese la Interne un limbric,
La Mine țapul consemnă un corb,
La Sănătate puse-un vierme mic.

Un leneș va conduce Energia,
Externele, o buhă călătoare,
Hienei i s-ar da Economia,
Un trântor ar fi bun la Dezvoltare.

Un șoarece-ar primi Agricultura,
Iar boul ar lua Învățământul,
Măgarului i-ar reveni Cultura
Și rața mută i-ar purta cuvîntul...

Și cum scria cuprins de încordare,
De sus, de pe o creangă de molid,
Îi zise aspru o ciocănitoare -
O secretară dintr-un alt partid:

”Mă uit de sus și mă cuprinde febra:
Propui un sconcs, un vierme, un limbric?
De ce nu elefantul, tigrul, zebra?”,
Dar țapul îi răspunse: ”Ciocu’ mic!