știu va trebui să ies neciobită
din o mie și una de oglinzi și cărțile din mâinile întinse a rugă
nemăsluite zarurile m-aruncă pe toate fețele
combinații preponderent necâștigătoare nu contează
râsul nu poate fi dezlegat de ceruri iar soarelui
nu-i poți extrage strălucirea din vene
nopțile precum și zilele de purtat comune
sunt canibalizate
sistematic
de toți

(solide fluide gazoase
moleculele vor forma mirabile mandale
pretutindeni pulsează viață soarbe revarsă culori densități aleatorii
se întrepătrund
fuzionează sau explodează în jerbe
somnul crapă în pleoapă
aprinde candelă în fiecare curbură a gândului
verbul se îmbracă în carne
în pelerină princiară primește învierea
la cină)

cei ce mă locuiesc
vor respecta (am certitudinea) un algoritm propriu
ne vor însori așternuturile pe eșafod
acolo între buzele tale unite e un țărm unde
pâinea nu mai desface învieri fără tribut plătit în avans
până la ultima pasăre-liră
cina (golită de taine) e doar o redută predată dușmanului
ca să mai capeți un rest de veșnicie
înainte de ultima plată (unele târguri sunt perdante din fașă)
dacă am burta plină de hrană
sau stele fredonează arpegii celeste
pe strunele cordului
știrb sunt mușcată de glorii odată cu răsăritul
dansez înot mă rog râd
la apus lepăd solzii de umbră (atât cât să nu ies din spirala de carne)
să mă îmbăieze vidul curat părăsesc provizoriu linia întâi
și plec să împărtășesc lumina dintâi
în oasele mele

îmbrăcată în nimburi
din oglindă ies întregită prin ochii tăi părinte