sunetele verii sapă poteci înspre râu
dorm în vizuini bursuci multumiti pe iluzii
cine sapă la umbra unui pom în floare
când timpul mă zvârle din șa ?
din aluni se scurg șerpi lucioși până lângă ochiul de apă
tulbure
pot să îmi mai beau liniștea ca un cerb
rotindu-mi coarnele înspre cer
cu ochii deschisi spre lumină?

ciuperci răsărite după ploi colorează
iarba într-un roșu crud
mă tem, alunule, să nu te frângi atunci când fulgeră
a morți și a iubiri
a cer și a pămant
a drum și a întuneric
iar otrava însiropeaza norii

clipele deșirate mugesc de o amară sete
se scutură păpădii peste destin la masa cu vii
încă alerg printre pietrele unui râu
cu ploaia șiroindu-mi pe sâni
mai descantă vara în luminiș păpădii ?