Nopțile se scufundă-n stele,
satul se urcă deasupra de râu,
pe cer e o mișcare abia percepută
câțiva meteoriți cad peste ulmi la marginea pădurii
dincolo de poiana soarelui
unde fetele prinse-n întuneric se metamorfozează-n iele.

Luceafărul lasă semn iubirii în inima lor,
cimitiru'-i crucificat în deal,
drumurile se grăbesc pe vale
străjuite de pâlcuri de salcâmi înfloriți
cu arome purtate de zefirul serii.

Așa se vede veșnicia odihnind
împrejurul vieții țăranului,
în sunetul ierburilor în creștere
și dangătul clopotului
de la biserica dintre sate
auzit din depărtare
ca o chemare
la ce o să se întâmple.