M-am refugiat în vocea explozivă a unei femei nervoase
când argumentele nu mai însemnau nimic
ci doar acceptarea stării de fapt.
Oamenii se plictisesc repede și renunță,
nepăsarea îi călește în abordări subiective,
nu-i interesează
dacă nu-i afectează personal.

Nu vreau să fiu în mijlocul evenimentelor
prefer să aștept să se cearnă lucrurile,
femeile sunt un fel de termometre ale fierberii
și apoi se lasă seduse de sfârșitul împăciuitor,
eu le iubesc așa cum sunt
și le solicit chiar ajutorul.

Nu mă voi război cu ele niciodată,
mai bine le apropii pe rând
prin recunoașterea inițiativei lor
de a controla subiectul
și mă hrănesc din voluptatea lor
până devin atât de flexibile
ca pisicile aristocrate.