Rostești întruna, dar vorbești în dodii,
Cuvântul scris e-n micului tău deget
Dar sensul nu e în al tău aleget
Mănânci castane, prea puține rodii.

Nu dorm în slova stinsă-a ta-n culeget
Căci nemuririi versul tău doar nod i-i
Culeg din stele ce mi-e scris în zodii
Și rime-aduc în tine, fără preget.

De mă falsezi în muzica eternă
Nu știi citi nimic din partitură
Și steagul țării tale e în bernă.

Și-n vorbe aur n-are-a ta montură
Doar vise de argint îți pui sub pernă
Muiate în a verbului untură.