Te-am văzut, Nichita, prin ochii de foc
Ai unui copil ce demult te privise
În barul acela, unde mereu luai loc
Și-n mesele căruia găseai versuri scrise.

Erai singur, și-n vinul roșu ce-l beai
Barmanul turnase cincizeci de iubire ,
Și-n ochii-ți albaștri ce-n lume-i purtai
Cristosul sădise vers și nemurire .

Zicea lumea de tine că-ți lipsește o doagă
Dar ei nu vedeau după pleoapa-ți-perdea
Unde-și ducea traiu-o metafora-oloagă
Și ceva speranțe , odată cu ea.