când ești pe drum
e bine să-ți petreci o noapte furtunoasă
într-o moară sărată
din mijlocul unei câmpii sulfuroase
să asculți construcția din lemn
înaltă cât o catedrală
cum amenință să cadă peste tine secundă de secundă
într-o ploaie torențială de scânduri

în lipsa focului
să te ghemuiești într-un sac de rafie
părăsit de puterea de a mai visa
să îți fie suficientă carnea și felul cum îți apasă
concentric întinderea de oase

dimineața să mergi mai departe
ca o sălbăticiune cu grâu intrat pe sub guler
și în buzunare
trăgând după tine visele legate strașnic de mâini
să te pierzi prin iarba abia ieșită din pământ
din piatră seacă