poate mult prea rotund
pentru ascuțișul
trecutului meu
dar în cercul imens
în care te-am închis
egoist
te-ai izbit sângerând
în fiecare zi
de triunghiurile
nestatorniciei mele
concentrice
când toată ai fost
doar o rană
am deschis
cercul meu perfect
iar tu ai căzut
printre două linii
paralele spre infinit

poate
mâine
poimaine
cândva
cineva contemporan
cu geometria inimii
mă va ajuta să repet
examenul unei iubiri 3,14