m-ai reteza de la prima respirație
nici nu aș putea să cred că te sărut
sunetele mi-ar adormi ca un urs în trecere
printre ere glaciare
aș fi frânt ca o onomatopee prin grădina cu petunii
și aș mai și pleca să văd
mulți munți și pietrele
pe cărare suitoare și doare
longiline ferestre scrise pe negru
prinse în arcade tăcute în bugetul de vis de nerv
și ursul polar m-ar naște iar cu fiecare respirație de piele
ploile m-ar purta în islanda cea fără de gheață
și te voi iubi cu ceață și neguri
voi rupe mâna domnișoarei cu un sărut
pielea crapă amăruie
în autopsia ce îți rupe cutia toracica
pelvisul
și sărutul nostru post mortem