mă deplasez pe firul subțire al vieții
ca un acrobat
în pauze primesc aplauze
sărutul privirilor voastre e biserică în mine
lutul mi se micșorează, devin divin
îmi asum propria dumnezeire
ca pe un fapt rapt de duh,
ghemuit în mine prin văzduh

plec de la o femeie pe sârmă
dincolo mă așteaptă alta,
la cârmă
se află celălalt dumnezeu,
drumul e greu
și parcă trăiesc doar spre a nu muri

existența ta nu mă poate lămuri,
lată,
asupra unei iubiri de ciocolată
ce se topește repede,
amorul zace mort apoi sub lespede
și-n a odăii arcă
un vis de singur mă încearcă