mă întreb de ce visez
sânge atât de mult
că-mi iese pe nas
o fi din cauza
necazului

atât de departe ești iubito
te-au luat ai tăi
cu ei
să-ți croiască viitorul
după modele moderne

cu tine împărțeam fericirea
porționată în nopți terminate
cu zorii nemijiți
intrând și ieșind
pe fereastra camerei tale
deschisă la orele stabilite

tânjesc precum bradul din
vârful muntelui după apa
evaporată a mărilor

ca floarea din glastra bunicii după
apa din cănița singurului nepot

frumos
fără tine nu mai visez
urât

actuala ta cameră nu are
fereastră pentru fericirea mea
carnală

virtual
depind de web

î n c e r c a r e
ajunge