Rostiri albastre-n plumbul dimineții
E toamnă și un veșted e în toate
Și profunzimi găsiți la goale-coate,
Dilema unui cerșetor duceți-i.

Nu-i vremea să trebăluiești un Poate,
În revelații se întrec asceții
Am rupt din tine laurul dulceții
Și visu-n mine sabia își scoate.

Parfumul tău văzduhul îmi cuprinde
Și din fiirea ta aplec din rană
Durerea-n mine tu o vei aprinde.

Simțire sfântă am în suflet hrană
Uitării de Hristos tu nu mă vinde
Viitorimea mea-i contemporană