Erau si Ei, dar nu-i primeam in gand;
Era si Ea, dar n-o simteam prin noi.

Acum esti tu,
In ploaie de silabe,
Fugind de mine cu obraji mereu de sticla
Si parul plin de raze ;
Cu buzele lipite de alte buze verzi
Ce-au strangulat sarutul ultim
Si l-au lasat pe cerul gol;
Cu ochii stralucind in mare negru
Luminat de-atat amar
De zambet cald.

Acum sunt eu,
Straina de cuvinte,
Lasata-n urma cu obraji aprinsi de dor
Si parul plin de nea;
Cu buze incuiate de lacrima albastra
Ce ne-a umplut sarutul ultim
Si l-a lasat pe creste reci;
Cu ochii goi pierduti in mare verde
Prafuit de-atat neces
De zambet crud.