E noapte și frig eu ies cu gândul
ăsta tâmp
și
ușor
la vânătoare de perseide… universul e umed, și de aceea…
din cauza asta ne-am născut noi din stele, de aceea ne plac piersicile și vinul de pe
buzele frumoasei întâmpinări...


lângă mine e Dragoș,
pentru el prind stele în pumn, Dumnezeu este... unde? poate
din greșeală
Îl găsesc sprijinit de o stea
poate Îl vânez, de nebună, cu un gând
foarte albastru
și
atunci
mă voi transforma, dintr-odată, într-un delfin jucăuș

așa mă va pedepsi
Dumnezeu…


Dragoș, trezește-te, ți-am cules din
pădure pumnul ăsta de stele...
Dragoș, ascultă-mă și trezește-te...


Nu, el doarme în liniște, cuibărit ca o frunză uscată la
marginea patului, ia să sting eu lumina! …apoi sting și stelele

Numai Dumnezeu nu se stinge.