„Poem dedicat miilor de refugiați
din lumea întreagă”


Călcăm pe pietre de zid,
Zid demult zidit
Demult năruit
Poate a fost un început
De zid chinezesc mai mic
Acum călcăm pe pietre din el
Și gândul ne duce-n trecut
Trecut ce-a trecut
Și doar întrerupt
De ziua de azi
Ce e un prezent
Ce-ar trebui să fie absent
Din timpul plin de îngrijorări
De pe acest frământat pământ,
Unde din nou se zidesc,
Ziduri de piatră
Și se înalță garduri de sârmă
De care libertatea
Se zbate să treacă,
Dar... se lovește
Și se sfărâmă în mii de bucăți
Miii... ce nu ajung pentru toți,
Câti sunt hăituiți
De ai lor confrați,
De rugă, de slovă
De prim cuvânt
Rostit în casă,
Rostit la mormânt
Aici pe acest,
Haotic pământ.

25 09 2015