serile te găsesc mereu la pian
degetele tale sunt prelungiri ale clapelor
fruntea ta e încărcată de lumină

pășesc ușor pe vârful picioarelor
îți aduc un ceai de tei
și mă așez pe covor lângă pisicile birmaneze
suntem spectatorii cei mai fideli ai concertelor tale

sunetele nasc în noi emoții crude
e momentul în care se deschid sferele altor lumi
corpurile pământești devin transparente
iar sufletele umblă libere pe străzi

se dau cu bărcile pe chios
fumează o narghilea la miezul nopții
se îndrăgostesc de fiecare răsărit
care îmbracă orașul în speranță și pace.